Pe mine ma intriga 2 lucruri: rautatea oamenilor si credulitatea lor(exista oare „credulitate?! : eu nu am mai auzit cuvantul asta dar il folosim ca licenta poetica;asa a vrut artistul)
Revenind...nu inteleg oamenii care doresc raul altuiva sau care fac rau altcuiva.De ce sa faci asta? La ce te ajuta? Cu ce te implineste? Esti mai frumos, mai bogat, mai interesant? Daca tot nu pot sa ajut cu nimic de ce sa nu-i doresc binele cuiva...ca nu ma costa nimic. Sigur ca se gasesc motive : „da, dar si el mi-a zis mie ca spera sa imi fie rau, da’ dar si eu muncesc la fel de mult el de ce sa fie mai cu mot”...si alte da da’-uri din astea idioate.Bun, viata e grea, soarta-i nedreapta si intr-un fel sau altul „la toti ni-i greu” dar nu mai bine gandim noi pozitiv? Nu mai bine ne bucuram noi de tot ce e bun in viata noastra si incercam sa reparam ce e rau fara sa ne gandim la altii? Caci interesul asta fata de cum le e altora e daunator total.
Cat despre credulitate....raportarea la altcineva fie el prieten sau inamic J este de cele mai multe ori nefericita si inegala. Sa-ti deschizi sufletul in fata cuiva e o treaba pe care o privesc destul de circumspect.E foarte usor sa fii ranit odata ce singur ti-ai dezvaluit calcaiul lui Ahile...si mai mult decat ranit e foarte usor sa fii manipulat. Daca plecam de la presmisa ca oamenii sunt rai si capra vecinului e mai moarta decat capra lor atunci de ce sa mai avem relatii bazate pe sinceritate? Vorbesc acum de oamenii pe care ii cunoastem de-a lungul vietii nu de cel mai bun prieten care mi-e coleg de la gradinita, cu toate ca....nici acolo lucrurile nu stau tot timpul asa cum ar trebui.
Eu am multi prieteni...ma distrez si ma simt bine cu toti impreuna si cu fiecare in parte...am prieteni cu care pot purta discutii pe tot felul de teme abstracte, am priteteni de club, am preiteni cu care merg pe stadion, am prieteni de restaurant, am prieteni de club am prieteni de tot felul; si nu-mi deschid sufletul in fata multora dintre ei ...ba chiar cred ca sunt doar 2...si cel mai ciudat e ca nici nu se cunosc intre ei; si totusi reusesc sa fiu o prietena buna, sa vorbesc cand sunt intrebata si sa dau un sfat doar cand mi se cere .
Am invatat pana acum ca rar intalnesti pe cineva care sa-ti doreasca sincer binele...care sa te intrebe ce faci pentru ca isi doreste sa stie cu adevarat ce faci, care sa-ti spuna ca te ajuta si chiar sa te ajute ...si atunci refuz sa fiu credula.Prefer sa fiu eu fericita in lumea mea in care nu am nevoie de aprobarea nimanui sa-mi placa sau sa nu-mi placa ceva, sa fac sau sa nu fac altceva...