Cand peretii ma strang,
Cand toate se grabesc in jurul meu,
Cand as dori sa tip si totusi zambesc,
Cand patul e prea mic si distanta prea mare,
Cand vorbesc fara sa ma aud,
Cand lacrimile-mi sunt reci,
Cand vreau sa te contrazic,
Cand nu mai vreau sa rad,
Cand nu-mi mai bate inima,
Cand vreau sa merg pana la capatul lumii si inapoi fara sa plec
Cand plang si as vrea sa-mi prinda cineva lacrimile,
Cand nu mai vreau sa inteleg,
Cand totul e o masca,
Cand tot ce-mi ceri e mult,
Cand regretul e mai puternic,
Cand vreau sa gresesc,
Cand vreau sa stau toata ziua in pat ,
Cand nu ma intereseaza ce spun altii,
Cand eu nu mai sunt decat o „ea” ,
Cand normalitatea mi se pare aberanta ,
Cand totul nu mai e de ajuns,
Cand nu mai stiu cine esti tu,
Cand vreau ceva si nu stiu ce,
Cand nu mai am niciun raspuns la „de ce”.
6 comentarii:
trist ...
Cand citesc astfel de ganduri,
Astern tacere.
Si-mi spun ca pana si fata cu ras molipsitor are momentele ei.
Cand trece mult timp fara sa vorbim
Mi se face dor.
Iar alteori ma supar in stilu-mi caracteristic.
Cand incepem sa povestim, imi vine sa te pup de multe ori.
Cand povestesti tu mai ales, se deschide sacul cu zambete.
Cand trec pe langa casa veche
Imi amintesc iar de tine.
Cand alegi tu culorile,
Sunt sigura ca va fi armonie acolo.
Cand daruiesti ceva,
Stiu ca e si-o parte din tine.
Si cand iti scriu asa,
E pentru ca vreau sa-ti daruiesc si eu un zambet azi
E cu love da? Sa fie clar!:)
Mai vrem si nou o pevestioara de la tine :)
Puffy
Trimiteți un comentariu