o parte din poveste

Daca Bucovina ar fi o femeie atunci ar fi o femeie inalta, cu sani mari, ar avea parul lung si blond si ar purta tot timpul flori in el, ar fi imbracata frumos de cele mai multe ori in verde, ar vorbi in cel mai dulce grai moldovenesc,ar gati exceptional pentru oricine ar ruga-o, ar avea tot timpul poarta deschisa pentru prieteni, ar avea multi copii si toti ar privi-o ca pe o icoana, in casa i-ar mirosi tot timpul a flori , in fiecare duminica s-ar duce la biserica cu capul acoperit si sufletul curat,ar avea mainile crapate de frig si apa si munca dar tot timpul curate, ar rade sanatos si ar fi tot timpul rosie in obraji.

iar eu as ruga-o cat as sti eu de frumos sa ma adopte.

Dar Bucovina nu e o femeie;e un tinut cu brazi inalti , roditor, cu campuri mari de grau, rapita si flori, tot timpul verde, un tinut in care nu ai intrerupe pe nimeni nicodata din vorba de teama ca nu vei mai auzi frumosul grai al zonei, un loc unde se gateste ca niciunde, cu oameni primitori si manastiri frumoase,cu femei credincioase care inca merg duminica la biserica in portul bunicilor lor, un loc unde se munceste si se rade deopotriva.

eu iubesc Bucurestiul asa aglomerat, poluat, galagios, murdar si rau cum e el. eu ma bucur ca m-am nascut aici unde am acces la orice doresc , unde pot sa merg la film ,la teatru, la concert , unde variaza restaurantele ,barurile,parcurile,samd mai mult ca oriunde. dar linistea aceea pe care o gasesti in Bucovina, frumusetea aia pe care o vezi in orice partea te-ai uita nu o gasesti aici. si nici nu ar trebui. pentru ca atunci Bucovina nu ar mai avea nimic special. dar pentru ca e departe si pentru ca nu avem timp si pentru ca o vedem rar si pentru ca nu toata lumea ajunge si pentru ca nu toata lumea vrea sa o vada si pentru ca nu e niciodata prioritatea intai de vizitat , Bucovina e frumoasa,e grandioasa, e coplesitoare.