Michael Jackson-Will You Be There
Inca mi-e greu sa scriu ceva despre Michael Jackson...am plans si m-a durut sufletul ca si cum l-as fi cunoscut, ca si cum mi-ar fi fost prieten ca si cum as fi vorbit vreodata cu el. Mi-a fost rusine de tot ce s-a intamplat dupa moartea lui, m-a scarbit circul,prostia si ipocrizia, m-a impresionat durerea oamenilor de rand si m-a durut indiferenta. Sunt cuvinte mari care poate nu si-ar avea rostul intr-un text despre un om care nu te-a privit niciodata in ochi.
Doar ca pentru mine nici nu trebuia sa faca asta; am vazut in ecranul televizorului si pe hartia revistelor un suflet frumos si curat, o voce dumnezeiasca, un om bun, un talent nemarginit si un chip trist.Nu stiu ce culoare avea, nu stiu cati bani avea, nu stiu cine-l placea si cine nu ...nici nu m-a interesat vreodata. Pentru ca un artist, mai presus de orice, trebuie sa transmita emotie...iar la mine a ajuns doar emotia aceea...restul sunt vorbe si voci pe care curand nu le va mai auzi nimeni pentru ca dupa ele, nu ramane nimic.
Nu poti sa mai faci ceva atunci cand e prea tarziu...nu poti sa-ti ceri scuze, nu poti sa spui „te iubesc” , nu poti sa faci compromisuri, nu poti sa faci sa treaca....poti doar sa pastrezi in amintire , sa te bucuri de ce ai avut, sa incerci sa nu uiti, sa inveti din greseli si sa mergi mai departe .
Pentru Michael mai e doar un pic de facut: sa ascultam cate ceva din bogatia pe care ne-a lasat-o si poate sa invatam sa fim mai buni cu cei de langa noi;sa judecam mai putin si sa iertam mai mult, sa jignim mai putin si sa iubim mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu